FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU PROPRIUL SUFLET

„Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea față în față cu propriul lor suflet.”
— Carl Gustav Jung

Spune Carl Jung, că cel mai dificil pentru un om este să stea cu el însuşi, şi să îşi asculte inima, să îşi asculte chemarea, …şi aşa este.

De fiecare dată când suntem singuri, ce facem? Primul impuls este să punem ceva muzică….deh de relaxare, sau doar care sa ne facă puţin zgomot, să ne dea iluzia, că defapt nu suntem singuri, să amânăm momentul de singurătate, momentul în care eşti, Tu cu tine însuţi/ însăţi, şi nimeni altcineva..

De ce? Pentru că atunci, când eşti singur, ai posibilitatea să îţi auzi gândurile, cele mai ascunse, sau, sa îţi auzi bătăile propriei inimi….

Şi ca să eviţi confruntarea cu propria ta persoană, te ascunzi, de tine, căutându-ţi tot felul de îndeletniciri…”facebook”, e-mail, telefon, curăţenie, cumpărături şi de voie şi de nevoie, un film…..orice, orice, numai să nu fii singur, să nu înceapă confruntarea.

De asta urăsc oamenii singurătatea, şi fug de ea, fie ei tineri sau mai puţin tineri..întrucât începe muzica, muzica interioară, care pentru unii e placută, şi aceştia nu vor fugi de ea, însă pentru marea majoritate, e mai puţin plăcută, şi atunci o evită!

Cei care o evită….sunt cei care îşi fac reproşuri, cei care nu sunt mulţumiţi de ceea ce au realizat.

Iar din iluzia vieţii, au senzaţia, că ei trebuie să aibă realizări pe plan profesional, sau să facă tot felul de chestii de dezvoltare personală, care defapt nu le aduc niciun fel de satisfacţii, ci doar îşi amplifică frustrarea. De ce se angrenează în cursuri de„dezvoltarea personală” pentru că li se pare că dă bine, şi în ultima vreme este din ce în ce mai la modă. Toată lumea şi pe toate site-urile, pe la toate televiziunile ţi se vorbeşte de dezvoltarea personală, de diversele cursuri care mai de care mai atrăgătoare, dar şi costisitoare, şi pentru că dă bine, ne angrenăm, facem eforturi, ne înscriem, cu speranţa că odată cu parcurgerea cursului „x”, am reuşit, să ne găsim pe noi înşine!

Dar, ghiniiooonnn! De cum se termină cursul şi revenim la viaţa de zi cu zi, totul se evaporă, se şterge, ca o ceaţă, ori ca aburul de pe oglinda din baie după ce am făcut duş.

Şi ştiţi de ce? Pentru că unu, nu punem în practică ceea ce învăţăm la curs, iar dacă încercăm să punem, constatăm că între ceea ce am învăţat şi viaţa reală, nu există compatibilitate, continuitate, şi doi, pur şi simplu constatăm că nu este ceea ce am căutat.

De ce nu este ceea ce am căutat? Pentru că sufletul nostru nu are nevoie de învăţăturile altui suflet care are şi el propriile căutări, el are nevoie de ceva ce să-l împlinească, să-l definească, să simtă că i se acordă importanţa cuvenită. Adică iubirea şi recunoaşterea a ceea ce este.

Dar ce este sufletul? Este scânteia Divină care a fost semănată în noi înainte de întrupare, dar nu în viaţa aceasta, ci cu multe alte vieţi în urmă. Pentru că de vrem, de nu vrem, adevărul este că noi nu suntem numai cei, din acest corp fizic, sufletul nostru este cel care ne aduce învăţătura din vieţile noastre trecute, de la esenţa noastră, până la momentul prezent. Şi acum vine întrebarea, de ce uităm noi, ce am fost, şi ce am venit să fim?

Pentru că Îngerul Iubirii şi al Înţelepciunii, la momentul naşterii noastre ne-a atins cu aripa, ca să aducă uitarea. Poate vă întrebaţi de ce, sau ce rost are acest lucru?

Simplu. Dacă nu s-ar întâmpla asta, noi nu am creşte spiritual, sau poate ne-am speria, ori am face diverse nebunii, ştiind în pemanenţă ce urmează să ni se întâmple, sau ce am făcut în alte vieţi. Pentru că să nu aveţi impresia că noi din totdeauna, am fost „oameni cinstiţi”. De-a lungul întrupărilor noastre noi am fost şi victimă, şi călău, şi prinţ şi cerşetor. Dacă nu ar fi aşa, noi nu am fi crescut, nu am fi avut cunoaştere, nu am fi evoluat.

Ştiu, acum veţi spune majoritatea, nuuu, nu poate fi adevărat. Eu nu am fost aşa, nu pot să cred asta! Eu sunt un om bun, care merit totul pentru că aşa cred eu despre mine.

Ei şi ce credeţi? Cine vorbeşte în acest moment? EGO-ul… Şi cine este ego-ul?

Este cel care ne diferenţiază de alte fiinţe care trăiesc pe acest pământ (animalele), dar şi cel care îl scoate pe Dumnezeu din viaţa noastră. Este cel care ne dezvoltă ca individualitate separată de spirit şi trup faţă de alţii. Care ne crează iluzia separarăă. Pentru că noi de fapt nu suntem separaţi. Noi suntem cu toţii scântei Divine, ai aceluiaşi Atoatecreator! Noi suntem iubire, suntem cum se spune în Biblie, creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, suntem co-creatorii propriei noastre vieţi.

Da, aţi auzit bine suntem co-creatori. Creăm prin cuvânt, prin gând, prin intenţie….

Pe lângă faptul că suntem creatorii propriei vieţi, suntem şi singurii actori. Şi după cum ne-o regizăm, aşa vom interpreta rolul. Uneori va fi rolul bunului samaritean, alteori va fi rolul victimei, alteori al judecătorului, ori al călăului…

Partea tristă a lucrurilor că cele mai bine jucate şi râvnite roluri, din păcate pentru noi, sunt cele de victimă, dar în acelaşi timp de judecător. Numai, că atenţie, nu îi vom judeca pe alţii, sau chiar dacă o facem nu aceste judecăţi sunt cele care ne dau de furcă, sau ne fac să fugim de noi înşine, ci sunt acelea în care ne judecăm pe , cine credeţi, pe noi. Şi atunci ce facem?

Suntem primii care luăm pietrta şi nu numai că o luăm, dar şi aruncăm! Şi culmea nu greşim ţinta!

De asta fugim de singurătate şi de confruntarea cu noi înşine. Noi niciodată nu suntem mulţumiţi, de ceea ce am făcut sau cum am reacţionat în cutare, sau cutare situaţie. În permanenţă ne biciuim, şi suntem nemulţumiţi, de ceea ce am făcut. Şi în loc să ne ocupăm timpul şi mintea cu ceea ce avem acum de făcut, ne concentrăm atenţia doar pe ce am făcut ieri, alaltăieri, sau odată.

Başca, de parcă nu ar fi destul, mai punem presiune pe noi, când auzim din stânga sau dreapta că „ de-aia ni se întâmplă tot ce ni se întâmplă” că nu facem ceea ce ne place. Nu ne-am ales meseria, care ne place, nu suntem în mediul care ne place, nu avem familia care ne place, sau ne-ar plăcea….şi atunci începem să trăim o stare de frustrare şi de nemulţumire continuă.

Eu însămi am auzit de nenumărate ori, că dacă nu îmi place ceea ce fac, sau sunt nemulţumită, atunci, să plec din acel loc de muncă şi să fac ceea ce îmi place. E ok, însă nimeni nu ne spune cum să o facem, şi cel mai important e, că nimeni, dar absolut nimeni, nu ne spune că defapt noi, putem să ne găsim motivaţia, plăcerea, satisfacţia, chiar şi în acele locuri de muncă în care suntem, găsind un crâmpei de soare. Mereu, putem să facem ce ne dorim, fără să punem presiune pe noi…de ce să pleci dintr-un loc de muncă, pe care acum spui că nu îţi place, în loc să găseşti ceva din acel loc de muncă, pe care să îl faci cu plăcere? Întotdeauna poţi găsi ceva ce faci cu plăcere, oriunde te-ai afla. De ce în permanenţă să vedem numai ceea ce nu ne place, când putem cu puţin bun simţ şi cu o minimă sinceritate, să găsim ceva care ne place. Că doar atunci când ne-am angajat, nimeni nu ne-a pus pistolul la tâmplă să ne zică să ne angajăm, sau să facem cutare, sau cutare lucru. În general noi am fost cei care am luat această hotărâre. Păi dacă e aşa, atunci acum de ce să ne facem reproşuri şi să zicem că nu putem evolua. Putem, evolua, putem să facem orice, dacă încetăm să ne mai comparăm cu alţii. Că de aici vine problema, ego-ul ne face comparaţii, cu x, cu y, cu z care au, care pot, care alea…alea…

Dar dacă noi ne raportăm la sufleţelul nostru, vom vedea, că toate aceste comparaţii, nu îşi mai au rostul, se dizolvă, ăţi pierd din valoare, din putere.

Şi atunci orare, de ce fugim de noi, de sufletul nostru, de sinele nostru divin?

Daca te-am facut curios/curioasa, te invit la o seara pozitiva despre mine, despre tine, despre muzica propriului suflet, despre clipa prezenta.Te astept, cu drag!

P.S.:Pot să vă mai spun că cei ce îşi vor rupe din preţiosul timp, şi vor veni la seara pozitivă, vor beneficia şi de o meditaţie cu propriul suflet, dar şi de discuţii de la suflet, la suflet.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.